Din orice întâmplare, fie ea cât de micã înveţi câte ceva,.........
- am învãţat cã maxima: „ochii care nu se vãd se uitã” nu este întocmai adevãratã..........pentru ca sunt persoane care au însemnat cu adevãrat ceva pentru mine, sunt persoane în care am avut încredere şi chiar dacã din diverse motive nu-mi mai sunt aproape eu nu le pot uita, ele vor rãmâne mereu în sufletul meu, în gândul meu..............
- am învãţat cã uneori mã mint singurã, cã încerc sã mã ascund de adevãr............dar mai devreme sau mai târziu el se aratã şi oricât de greu ar fi trebuie sã-l accept........
- am învãţat cã prietenii sunt foarte greu de gãsit atunci când ai mai mare nevoie de ei........au fost momente în care nu doream decât sa iau pe cineva în braţe, atat..........dar se pare cã au treburi mai importante decât sã stea sã mã asculte pe mine.........Dar nu-i condamn...fiecare vede prietenia în propriul mod. Oricum singurã nu am fost.......L-am avut pe El aproape..........
- am învãţat cã trebuie sã am mai multã încredere în mine........şi toţi ar trebuie sã facã asta.........nimeni nu e perfect.........dar fiecare dintre noi are ceva care îl face special faţã de ceilalţi.......
- am învãţat cã banii nu aduc fericirea...........
- am învãţat cã speranţa nu trebuie sã moarã niciodatã........trebuie sã pãstram mãcar un licar, o scânteie............
- am învãtat cã nu e o ruşine sã strigi în gura mare ce simţi............
Am învãţat cã sunt aşa cum sunt...............sunt şi bunã şi rea, sunt şi veselã şi tristã, sunt şi sufletistã, sensibilã, sunt şi nemiloasã, durã.............sunt încã un „copil” ce viseazã la ziua în care va plânge de fericire..................